Big Brother în băile din Giurgiu: 11 milioane de lei pentru „monitorizarea digitală” a spălatului pe mâini
Igiena „Smart” la Giurgiu: 11 milioane de lei pentru a verifica dacă medicii se spală pe mâini
În timp ce spitalele din România se luptă cu lipsa feșelor sau a algocalminului, Consiliul Județean Giurgiu a decis că prioritatea zero este transformarea spălatului pe mâini într-un proces demn de filmele science-fiction. Printr-un proiect finanțat din „obsesia” națională numită PNRR, Spitalul Județean de Urgență va beneficia de un „sistem digital de monitorizare a igienei mâinilor”. Nu știm exact dacă senzorii vor număra bulele de săpun sau dacă inteligența artificială va analiza unghiul de frecare al palmelor, dar știm cu siguranță că nota de plată depășește 11 milioane de lei. Este un pas uriaș spre modernizare sau, mai degrabă, o metodă digitală de a „spăla” niște bani publici sub pretextul siguranței pacientului, într-un județ unde infrastructura medicală este orice, numai digitală nu.
Licitația, desfășurată pe 26 februarie, a fost un exemplu de eficiență administrativă: un singur participant, un singur câștigător. Norocoasa firmă este ADG Medical Supply SRL, o entitate care pare să fi descoperit elixirul succesului în afacerile cu statul. De la măștile și dezinfectanții vânduți cu zecile de milioane în Prahova, în timpul pandemiei, firma domnului Constantin Andrei Drăghici a evoluat acum spre sisteme de monitorizare SF. Este un cerc perfect al profitului: după ce ai vândut dezinfectantul, statul te plătește acum să verifici, electronic, dacă acesta este și folosit. O afacere cu dedicație, unde „dedicația” pare a fi singurul protocol respectat cu sfințenie de autoritățile din Giurgiu.
Ironia situației este că nosocomialele – marea spaimă a sistemului medical – sunt folosite drept paravan pentru achiziții care ridică mari semne de întrebare. În loc să investească în circuite funcționale, în personal suficient sau în renovări structurale, CJ Giurgiu alege să „toace” banii pe tehnologii de supraveghere a igienei. Dacă până acum monitorizarea se făcea cu ochiul liber sau prin bunul simț profesional, de acum înainte vom avea senzori de milioane de euro care să confirme evidența. Este dovada supremă că digitalizarea în România nu înseamnă neapărat debirocratizare sau eficiență, ci mai degrabă o nouă metodă de a consuma fondurile europene pe echipamente a căror utilitate practică rămâne un mister pentru pacienții care stau pe holuri.
Succesul fulminant al firmei ADG Medical Supply arată că „eroii” pandemiei nu au plecat nicăieri; doar s-au rebranduit. Dacă în 2020 vindeau măști la suprapreț, în 2026 vând sisteme de monitorizare a mâinilor, demonstrând o capacitate de adaptare la nevoile bugetare ale statului care ar face invidioasă orice multinațională. Cu un profit de peste 40 de milioane de lei realizat anterior în Prahova prin achiziții directe, intrarea în Giurgiu pare doar o extindere firească a unui monopol construit pe relații bine unse. Se pare că pentru unii, „spălatul digital al mâinilor” este mai mult decât un protocol medical – este o strategie de business imbatabilă.
Rămânem cu întrebarea amară: cât din cele 11 milioane de lei vor contribui cu adevărat la scăderea infecțiilor nosocomiale și cât va reprezenta doar o altă factură decontată pentru o tehnologie inutilă într-un sistem subfinanțat? Giurgiu se pregătește de „digitalizare”, în timp ce pacienții speră probabil ca, măcar după instalarea senzorilor, să mai rămână bani și pentru săpunul monitorizat atât de scump. Statul român demonstrează încă o dată că știe să consume banii din PNRR, dar o face într-un mod atât de „SF” încât realitatea din spitale riscă să rămână la fel de dură și de analogică ca acum treizeci de ani.
