Ultima inițiativă a domnului Bolojan în materie de sprijin pentru cetățean ne oferă o imagine fascinantă a generozității guvernamentale. Vorbim despre o reducere a accizei la motorină cu exact 30 de bani, o sumă care pare mai degrabă un gest simbolic de curtoazie decât o măsură economică reală. Din cei aproape 3 lei pe care statul îi încasează tacticos la fiecare litru, mărinimia de la București a decis să ne lase „rest” aceste câteva monede, într-un exercițiu de echitate care merită studiat în manualele de contabilitate politică.
O „taxă de solidaritate” care nu costă statul nimic
Secretul acestei manevre stă în ingeniozitatea cu care povara este mutată dintr-o parte în alta. Reducerea de 30 de bani nu este un efort al bugetului de stat, ci va fi compensată printr-o nouă taxă de solidaritate aplicată companiilor din sectorul energetic. Practic, statul nu renunță la niciun leu din propriul confort birocratic; doar mută mărunțișul dintr-un buzunar în altul, sub privirile admirative ale celor care încă mai văd în domnul Bolojan un reformator mesianic. Este, dacă vreți, o formă de magie administrativă în care publicul este invitat să aplaude o iluzie de protecție socială.
Statuia nudă a unei reforme fără conținut
Este de-a dreptul remarcabil cum un lider care pretinde că aplică doar reguli de bun simț refuză să privească spre soluțiile reale adoptate de alte state europene. În loc de măsuri structurale care să preia cu adevărat o parte din povara inflației, ni se oferă această ordonanță care transformă solidaritatea într-o „statuie nudă” a neputinței. Într-o țară a extremelor politice, domnul Bolojan rămâne rege peste un sistem care știe doar să ia, sub masca unei austerități care, în mod convenabil, îi ocolește mereu pe cei de la butoane.
