Un caz șocant scoate la lumină vulnerabilități majore în mecanismele de protecție a copiilor din România. Un bărbat condamnat în repetate rânduri pentru acte sexuale cu minori și pornografie infantilă a fost reabilitat de instanțe, scos din Registrul agresorilor sexuali și lăsat să înființeze un ONG destinat copiilor cu dizabilități. La scurt timp după ce o instanță a apreciat că riscul de recidivă este „inexistent”, procurorii DIICOT l-au trimis din nou în judecată pentru pornografie infantilă în formă continuată.
Potrivit datelor publice din dosarele anterioare, individul fusese condamnat în România pentru fapte extrem de grave: act sexual cu un minor, lipsire de libertate, trafic de minori și pornografie infantilă. A executat pedepse privative de libertate și a avut ulterior probleme și în alte state europene, unde a fost sancționat pentru infracțiuni similare. În 2021, odată cu operaționalizarea Registrului Național al persoanelor care au comis infracțiuni sexuale, a fost înscris automat în această evidență.
În mod paradoxal, în același an a fondat o asociație dedicată copiilor și tinerilor cu dizabilități. Legea nu impune prezentarea certificatului de integritate pentru fondatorii de ONG-uri, nici măcar atunci când activitatea declarată presupune contactul cu minori. Mai mult, organizația a fost prezentă la evenimente oficiale, în ciuda trecutului fondatorului. Lipsa unor filtre administrative stricte a creat un context în care un condamnat pentru infracțiuni sexuale a putut activa în proximitatea unor persoane vulnerabile.
În 2024, instanța a admis cererea de reabilitare judecătorească, ștergând condamnările din cazier. Ulterior, o altă instanță a decis radierea din Registrul agresorilor sexuali, apreciind că măsurile de supraveghere afectează viața privată și că riscul de recidivă este inexistent. Deciziile au fost luate în baza termenelor legale și a evaluărilor din dosar. Ironia dură a situației este că, potrivit procurorilor, în perioada în care riscul era considerat nul, inculpatul ar fi distribuit zeci de materiale pornografice cu minori pe platforme de mesagerie.
Pe 19 februarie 2026, DIICOT Sibiu l-a trimis în judecată pentru pornografie infantilă în formă continuată. Rechizitoriul menționează distribuirea și solicitarea explicită de materiale cu minori între 8 și 12 ani, pe parcursul mai multor luni. În prezent, acesta este cercetat sub control judiciar.
Cazul ridică o problemă sistemică, nu doar una individuală. Reabilitarea șterge antecedentele din cazier, iar condamnările din străinătate nu sunt întotdeauna integrate coerent în analiza instanțelor române. Registrul agresorilor sexuali există, dar nu conține mecanisme care să blocheze efectiv accesul la activități cu minori. Într-un sistem care invocă protecția copilului ca prioritate absolută, breșele legislative și interpretările permisive pot avea consecințe devastatoare.
Nu este vorba doar despre un individ, ci despre întrebarea fundamentală: cât de bine sunt protejați copiii atunci când procedurile birocratice și dreptul la viață privată ajung să primeze în fața siguranței publice? Într-un stat care promite toleranță zero față de abuzurile asupra minorilor, realitatea acestui caz arată că, uneori, vigilența se oprește la ușa instanței.
