La Primăria Capitalei, sub atenta supraveghere a domnului Ciprian Ciucu, cultura se pregătește pentru o cură de slăbire administrativă sub pretextul economisirii resurselor. Planul este de o simplitate dezarmantă: toate direcțiile care se ocupau până acum de fenomenul cultural vor fi topite într-o singură structură, cu mai puțini angajați și, probabil, cu o viziune mult mai „eficientă”. Este un moment de grație organizatorică ce pare să fi stârnit admirația profundă a specialiștilor în borduri și panseluțe, uimiți de polivalența noului „strateg” cultural de peste drum de Cișmigiu.
De la specializare la haosul primordial
Pentru a înțelege profunzimea acestei manevre, ne putem imagina o editură gigant care publică de la poezie la manuale de inginerie, după ce a concediat redactorii de specialitate în numele economiei. Logica din spatele comasării pare să ignore faptul că un expert se formează în ani de zile, nu prin semnarea unui ordin de unificare a departamentelor. Atunci când ai impresia că specializarea este un moft, rezultatul este, inevitabil, întoarcerea la un amatorism generalizat, unde toată lumea se ocupă de toate, dar nimeni nu mai stăpânește nimic cu adevărat.
O paralelă istorică cu accente academice
Această viziune de „medic universal” ne amintește, păstrând proporțiile, de epoca în care Elena Ceaușescu decidea că examenele de specializare medicală sunt inutile, pe motiv că un doctor trebuie să știe să vindece orice. A fost nevoie de șapte ani de stagnare pentru ca realitatea să bată ideologia savantei de renume mondial. Rămâne de văzut de ce anume va fi nevoie pentru ca domnul Ciucu să înțeleagă că în cultură, ca și în medicină, comasarea fără discernământ nu produce economii, ci doar o formă de impotență instituțională ambalată frumos în termeni de management modern.
