Întâlnirea la bibliotecă dintre liderii suveraniști, o regie proastă marca Radu Budeanu și Maricel Păcuraru: Simion și Georgescu, loserii de serviciu folosiți pe post de sperietoare de mafia media
În timp ce România fierbe sub presiunea unui război fratricid și a unui scandal uriaș între PSD și PNL, care se îndreaptă cu pași repezi spre o deznodământ dezastruos – căderea iminentă a Guvernului Bolojan –, pe scena politică românească se joacă o piesă de teatru ieftin. Zilele trecute, spațiul public a fost intoxicat cu informații despre o „întâlnire de taină” între George Simion și Călin Georgescu, desfășurată, cu o ironie greu de ignorat, la Biblioteca Națională. Însă, departe de a fi nucleul unei noi alianțe salvatoare, această întâlnire este doar o perdea de fum aruncată în ochii unui electorat abandonat.
Un guvern în colaps și o opoziție inexistentă
Să privim tabloul general: coaliția PSD-PNL este în pragul imploziei. Luptele interne pentru putere și resurse paralizează actul de guvernare, iar sacrificarea cabinetului condus de Ilie Bolojan pare a fi prețul pe care sistemul este dispus să-l plătească în acest joc de uzură. Într-o democrație funcțională, un astfel de moment de criză ar fi fost taxat imediat de o opoziție puternică, articulată, gata să preia frâiele.
În România, însă, opoziția reală pur și simplu nu există. Vidul politic este umplut artificial de un zgomot de fond naționalist, controlat cu atenție din umbră. Partidul AUR, care a promis cândva o revoluție morală, este astăzi complet capturat de interese obscure, financiare și de putere.
Simion, trădătorul cauzei naționale, și regia mafiei media
Aici intră în scenă adevărații regizori ai „tainei” de la bibliotecă: mafia media, reprezentată de sforarii Radu Budeanu și Maricel Păcuraru. Întâlnirea dintre Simion și Georgescu nu este o strategie politică autentică, ci o regie proastă, pusă la cale în laboratoarele de manipulare ale presei aservite.
George Simion și-a dovedit deja incompetența crasă în a formula o viziune politică sau măcar o minimă strategie administrativă. Mai mult, a devenit un trădător al cauzei naționale pe care o clamează ipocrit la fiecare miting. Simion a transformat suveranismul într-o afacere personală și de gașcă, acceptând să fie telecomandat de moguli. Alături de el, Călin Georgescu, eternul candidat mesianic, joacă rolul figurantului perfect.
Scopul acestei asocieri artificiale este unul cinic și evident: crearea unei false amenințări. Simion și Georgescu sunt scoși la înaintare pe post de „loseri de serviciu”, o sperietoare extremistă fluturată prin fața românilor exact în momentul în care establishmentul PSD-PNL își arată limitele și eșecurile.
Ce au pus, de fapt, la cale?
La Biblioteca Națională nu s-a pus la cale niciun proiect de țară. Nu s-au discutat soluții pentru criza economică sau pentru prăbușirea Guvernului Bolojan. Simion și Georgescu au negociat, cel mai probabil, doar modul în care își vor împărți firimiturile de audiență și felul în care vor executa următorul act din scenariul dictat de Budeanu și Păcuraru.
Românii asistă, așadar, la o farsă tragică. Sistemul își protejează interesele folosindu-se de un fals patriotism, în timp ce liderii AUR confirmă că nu sunt nimic altceva decât niște marionete zgomotoase, menite să țină în viață, prin contrast, o guvernare muribundă. Până când România nu va reuși să genereze o opoziție curată și independentă de butoanele mafiei media, suveranismul de bibliotecă va rămâne doar o unealtă de manipulare în mâinile băieților deștepți din presă și politică.
