Feuda de la Filarmonica Ploiești: Directorul Vlad Mateescu, acuzat că scurge banii publici în firmele familiei!

Instituția, finanțată în proporție de aproape 100% din bugetul local al municipiului Ploiești, a devenit scena unor inginerii financiare grave: contracte atribuite unor firme cu zero angajați, licitații cu „iepurași”, și săli de concerte închiriate pe sume derizorii firmelor deținute chiar de conducerea instituției și de familia acestuia. O analiză a documentelor interne arată cum zeci de mii de lei din banii ploieștenilor se evaporă sistematic sub bagheta directorului general Vlad Mateescu.

Echipamente de lux, plătite din bani publici, deservite de firme-fantomă

De-a lungul timpului, Filarmonica „Paul Constantinescu” a beneficiat de bugete îndestulătoare aprobate prin Hotărâri de Consiliu Local. Sumele uriașe au permis dotarea instituției la cele mai înalte standarde: mixere digitale, microfoane wireless de ultimă generație, lavaliere, sisteme profesionale de streaming video și o scenă mobilă de mari dimensiuni.

În mod firesc, această logistică de excepție, operată de personalul tehnic deja angajat, ar fi trebuit să asigure desfășurarea oricărui eveniment in-house. Totuși, sub conducerea lui Vlad Mateescu, instituția a pompat repetat zeci de mii de lei per contract către terți pentru „servicii de sonorizare și lumini”.

Firmele abonate la banii publici (menționăm deocamdată inițialele, datele complete fiind deja direcționate către organele competente) ridică semne majore de întrebare:

• „B.R.L” S.R.L.
• „B E E” S.R.L.
• „B&C S M” S.R.L.
• „F T” S.R.L.
• „A M” S.R.L.
• „T S” S.R.L.

Care este schema? O simplă verificare a acestor entități comerciale dezvăluie un aspect halucinant: o parte din ele figurează oficial cu zero salariați sau cu un singur angajat. Mai mult, majoritatea nu au nici măcar cod CAEN aferent serviciilor de sunet și lumini, operând în acte ca agenții de publicitate sau cu alte obiecte de activitate. Cum prestau aceste firme activitățile contractate fără personal calificat? Răspunsul este revoltător: munca era prestată de salariații Filarmonicii, utilizând exclusiv aparatura instituției.

Licitații trucate și „iepurașii” de casă

Pentru ca paravanul de legalitate să fie menținut, s-a apelat la metoda clasică a licitațiilor dirijate. Firma „B.R.L.” S.R.L. – gestionată de un apropiat al directorului Mateescu, care este concomitent și angajat al Filarmonicii – a participat sistematic la proceduri de selecție de oferte la care se prezentau, de regulă, maxim două societăți.

Mai multe „Procese verbale pentru selecția ofertei câștigătoare” scot la iveală participarea repetată a unei a doua societăți cu rol strict de „iepuraș”, menită să asigure adjudecarea contractului de către firma preferată. Circuitul a fost intermediat constant de doi salariați din instituție, apropiați ai directorului general.

Aceeași rețetă a fost copiată la indigo și pentru manipularea scenei mobile. Montarea, demontarea și transportul acesteia au făcut obiectul altor contracte bănoase, plătite din bugetul local către societăți fără personal disponibil. Evident, „scena de lucru” a constat din nou în utilizarea forței de muncă a propriilor angajați, în timp ce firma contractoare doar încasa banii. Culmea tupeului este că firma câștigătoare se regăsește pe lista furnizorilor de mai sus, câștigând selecția în fața aceluiași „iepuraș” de serviciu.

Afaceri în familie: Cum se închiriază un pian de 145.000 de Euro pentru un tarif de două ore

Potrivit reglementărilor legale și HCL-urilor în vigoare, spațiile Filarmonicii aparțin municipalității, iar sumele provenite din închirierea lor trebuie virate integral la bugetul local. Modul în care directorul Mateescu a înțeles să respecte această regulă sfidează orice limită a incompatibilității.

Vlarart Complet S.R.L. (Firma administrată de Vlad Mateescu) În luna mai 2026, Filarmonica a încheiat un contract de închiriere a Sălii Mari cu societatea Vlarart Complet S.R.L. pentru o singură zi, timp de doar 2 ore. În realitate, sala a fost ocupată o perioadă mult mai lungă pentru desfășurarea „Concursului de interpretare muzicală (pian, vioară, canto) – Ediția a V-a”. Filmările și numărul mare de participanți demonstrează imposibilitatea tehnică a derulării competiției în doar 120 de minute. Mai mult, concurenții au plătit taxe de participare direct către firma privată a directorului, care a beneficiat gratuit de infrastructura tehnică și de instrumentele de lux ale instituției, inclusiv de celebrul pian Steinway & Sons Grand Piano D-274 (evaluat la 145.000 de Euro). Legal, orice chiriaș plătește strict accesul la spațiu, nu și utilizarea bunurilor publice de o asemenea valoare.

Tiparul a continuat în zilele următoare: contracte prelungite teoretic pe Sala Mică (pentru a plăti o chirie sub jumătate din tariful normal), deși evenimentul cu un public numeros s-a desfășurat, de facto, tot în Sala Mare.

Descopera S.R.L. (Firma mamei directorului) Un alt contract din luna mai 2026 a fost semnat cu firma Descopera S.R.L., administrată de Cornelia Mateescu, mama directorului. Solicitarea oficială a fost pentru o singură oră, deși evenimentul a presupus organizarea unui concert amplu, montarea recuzitei, repetiții și prestația Cvartetului Cronos din cadrul Filarmonicii. Evident, nimeni nu a emis facturi de regularizare pentru orele suplimentare în care spațiul a fost efectiv ocupat, sumele cuvenite bugetului local fiind pur și simplu ignorate.

„Parteneriatele” păguboase: Mascarea eludării bugetului local

Când nu au existat închirieri pe filieră familială, conducerea a apelat la o altă stratagemă pentru a prejudicia bugetul municipiului: mascarea închirierilor sub forma unor „parteneriate” cu diverse persoane fizice și juridice.

În loc să închirieze sălile la tarifele reglementate – bani care ar fi mers direct în vistieria locală – Filarmonica a pus la dispoziție spațiile și întreaga logistică, încasând în unele cazuri derizoriul procent de 10% din veniturile generate de eveniment. Diferența a rămas în buzunarele terților.

Verdictul, în mâna organelor de control

Faptele documentate depășesc sfera unor simple abateri administrative. Ele conturează o schemă sistematică prin care activele și bugetul unei instituții publice sunt tratate ca propriul SRL. Atunci când patrimoniul public devine proprietatea de facto a unor interese de grup și de familie, Curtea de Conturi și organele de cercetare penală sunt chemate să restabilească legalitatea.