Cum a investit Maricel Păcuraru milioane de euro într-o tribună pentru Simion, pentru ca apoi să fie trădat

Maricel Păcuraru și grupul Realitatea au investit ani întregi resurse uriașe în construirea și menținerea unei tribune mediatice de care George Simion a beneficiat constant. O televiziune națională nu funcționează gratuit. Sunt necesare studiouri, echipamente, transmisii, reporteri, cameramani, producători, prezentatori, tehnicieni și zeci sau chiar sute de angajați și colaboratori.

Menținerea unei asemenea structuri presupune costuri foarte mari în fiecare lună. Când susții această infrastructură timp de patru sau cinci ani și oferi constant spațiu unui lider politic, este firesc să te aștepți ca relația să se bazeze pe o minimă corectitudine. Nu pe supunere și nici pe executarea unor ordine politice, ci pe sinceritate, respect și reciprocitate.

Realitatea Plus i-a oferit lui George Simion exact ceea ce cele mai multe televiziuni importante refuzau să îi ofere: acces frecvent la un public național. Simion însuși recunoștea, în aprilie 2026, că Realitatea era „singura televiziune mare” care le permitea reprezentanților AUR să vorbească. Mai mult, liderul AUR s-a prezentat la sediul CNA pentru a protesta împotriva retragerii licenței postului.

Această afirmație dovedește importanța pe care postul a avut-o pentru ascensiunea sa politică. Fără această expunere, George Simion ar fi avut mult mai puține posibilități de a-și transmite mesajele către milioane de români și de a-și construi imaginea de principal reprezentant al opoziției.

Realitatea și-a pus infrastructura și credibilitatea în joc

Realitatea Plus nu s-a limitat să îl invite ocazional pe George Simion. Postul i-a oferit acces repetat în emisiuni de mare audiență, i-a transmis mesajele și a tratat pe larg acțiunile și protestele organizate de AUR.

Televiziunea și-a asumat inclusiv riscuri juridice și financiare. În ziua turului al doilea al alegerilor prezidențiale din mai 2025, CNA a amendat Realitatea Plus cu 10.000 de lei, constatând încălcarea interdicțiilor privind campania electorală, într-un context descris public drept favorabil lui George Simion.

În martie 2025, CNA a aplicat postului o altă amendă, de 200.000 de lei, pentru două ediții ale emisiunii „Culisele statului paralel”, apreciind că nu fusese respectată obligația de informare obiectivă. Au existat și alte sancțiuni aplicate postului în anii următori. Nu toate pot fi atribuite promovării lui Simion, dar ele arată dimensiunea riscurilor asumate de televiziune prin politica sa editorială.

Realitatea Plus a fost amendată de 35 de ori, cu un total de aproximativ 1,7 milioane de lei, pentru conținut difuzat între noiembrie 2024 și mai 2025. Din nou, nu toate aceste amenzi au avut legătură directă cu Simion, însă postul a fost una dintre principalele platforme pe care liderul AUR și curentul politic susținut de acesta și-au transmis mesajele.

Relația nu a fost însă una gratuită

Trebuie spus clar că relația dintre Realitatea Plus și George Simion nu a fost una exclusiv altruistă. Televiziunea a primit și sume importante pentru promovare electorală.

Potrivit informațiilor apărute după verificarea cheltuielilor din campania prezidențială din 2025, Simion a raportat sume foarte mari plătite către Realitatea Plus. Pentru o singură zi de promovare ar fi fost facturat aproximativ un milion de euro, iar o ediție de două ore a emisiunii Ancăi Alexandrescu, în care Simion nici măcar nu era prezent, ar fi costat aproximativ 460.000 de euro. Aceste cheltuieli au intrat în disputa privind refuzul AEP de a rambursa o parte din banii de campanie.

Așadar, nu putem spune că Maricel Păcuraru a plătit singur, din propriul buzunar, întreaga promovare a lui George Simion. Au existat contracte și plăți consistente în sens invers, dinspre campania lui Simion către televiziune.

Dar o relație mediatică de mai mulți ani nu se reduce la câteva facturi electorale. Păcuraru a investit într-o instituție care i-a oferit lui Simion acces, legitimitate, timp de emisie și posibilitatea de a intra zilnic în casele românilor. A pus la dispoziția acestuia o întreagă infrastructură mediatică și capitalul de încredere al publicului postului.

Când aduni costurile de funcționare, resursele editoriale, deplasările, transmisiunile, orele de emisie și riscurile asumate de-a lungul anilor, vorbim despre o investiție de ordinul milioanelor de euro într-o platformă din care Simion a beneficiat politic.

Simion a luat tot ce i-a fost util

Cât timp Realitatea i-a fost folositoare, George Simion a acceptat fără ezitare sprijinul televiziunii. A intrat în emisiuni, a beneficiat de campanii mediatice, a primit posibilitatea de a răspunde adversarilor și s-a prezentat drept victima unui sistem care ar fi încercat să îl reducă la tăcere.

Când relația cu Anca Alexandrescu și cu grupul Realitatea a început să îi provoace costuri politice, comportamentul său s-a schimbat. În loc să poarte o discuție sinceră și să își asume public ruptura, Simion a început să se delimiteze, să acuze și să sugereze că televiziunea încearcă să îi facă agenda.

Aceasta este adevărata problemă. Nu discutăm aici dacă Păcuraru sau Realitatea au avut propriile interese. Orice patron de presă și orice instituție media își urmăresc propria strategie. Discutăm despre relația dintre două părți care au colaborat ani întregi și care ar fi trebuit să se bazeze pe o minimă corectitudine.

Simion a primit expunere, protecție mediatică și legitimitate. Când a considerat că nu mai are nevoie de ele, a aruncat întreaga relație în derizoriu.

Păcuraru a rămas cu factura, Simion cu beneficiile

Maricel Păcuraru a rămas cu costurile construirii și menținerii unei televiziuni, cu sancțiunile, cu controversele și cu imaginea unui post care a susținut ani întregi ascensiunea lui George Simion.

Simion a rămas cu beneficiile politice: notorietate, voturi, funcții și controlul asupra unui partid ajuns în prim-planul politicii românești.

Când Păcuraru și oamenii săi au devenit incomozi, liderul AUR a procedat așa cum procedează de fiecare dată: a început să se dezică de cei care îl ajutaseră și să se prezinte drept victima lor.

Păcuraru a investit într-un om despre care probabil a crezut că va respecta măcar relațiile construite în timp. În schimb, a primit o lecție costisitoare despre felul în care George Simion își tratează aliații.

Victimă după victimă, trădare după trădare

Aceasta nu pare o întâmplare izolată. George Simion produce victimă după victimă și trădare după trădare. Se apropie de oameni când are nevoie de ei, îi convinge că sunt indispensabili, îi lasă să lupte și să își asume riscuri în numele său, iar când nu îi mai sunt folositori îi abandonează.

Simion cere loialitate absolută, dar nu oferă loialitate nimănui

Cei din jurul său sunt valoroși numai atât timp cât îi pot aduce voturi, bani, influență, acces mediatic sau protecție. Când utilitatea lor se termină, începe operațiunea de delimitare. Fostul aliat este transformat în vinovat, trădător sau reprezentant al „sistemului”, iar Simion apare din nou în fața publicului drept omul nevinovat care nu știa nimic.

După ani în care Realitatea Plus l-a primit, l-a promovat și i-a permis să vorbească atunci când alte televiziuni îl evitau, George Simion încearcă să reducă întreaga relație la ideea că nimeni nu îi poate face agenda.

Este o formă de ingratitudine politică greu de ascuns.

Maricel Păcuraru a rămas cu milioanele investite în infrastructura mediatică, cu anii de muncă, cu sancțiunile și cu o uriașă lovitură de imagine. Simion a luat expunerea, a folosit televiziunea până când a considerat că nu îi mai este necesară și apoi s-a întors împotriva celor care l-au ajutat.

La George Simion, prieteniile durează numai cât durează interesul. După aceea, începe trădarea.