Rețeaua „Băcanu – CMS”: Cum se scurg milioanele din bani publici pe axa Primăria Sectorului 6 – Guvernul României
Sunt cazuri în care realitatea bate orice teorie a conspirației, iar pentru a înțelege cum funcționează circuitul banilor publici ai nevoie doar de facturi, date exacte și conexiuni politice asumate. În centrul acestei investigații se află casa de avocatură CMS Cameron McKenna Nabarro Olswang și Cristian Băcanu, fost deputat PNL, a cărui traiectorie profesională se intersectează bizar de profitabil cu administrațiile conduse de prietenii și aliații săi politici.
Totul pornește de la o prietenie asumată public. În campania din 2025, Cristian Băcanu rememora cu nostalgie ieșirile la o cafea sau o pizza alături de Ciprian Ciucu, fostul primar al Sectorului 6 și actualul primar general al Capitalei. Această relație, descrisă drept o prietenie sinceră, capătă însă o cu totul altă greutate atunci când privim contractele atribuite de structurile subordonate administrației locale către firma la care Băcanu activează ca avocat.
Un document intern recent, un centralizator de contracte, demonstrează o practică a achizițiilor directe recurente și a dependenței de serviciile acestei case de avocatură. În decurs de doar o lună și jumătate, CMS primește două contracte noi, ambele cu valabilitate până la sfârșitul anului 2025. Primul, parafat la finalul lunii mai, vizează servicii de negociere. Al doilea, înregistrat la începutul lunii iulie, acoperă asistență juridică civilă pentru zona Drumul Taberei. Aceste achiziții directe, de câte 30.000 de lei bucata, nu sunt însă un caz izolat, ci doar prelungirea unui mecanism mult mai amplu și mai costisitor.
Adevărata „gaură neagră” a banilor publici la nivel local o reprezintă un alt contract de asistență juridică, semnat inițial în aprilie 2025 pentru o sumă modestă de 120.000 de lei. Fără nicio procedură competitivă suplimentară, prin nu mai puțin de zece acte adiționale succesive, plafonul acestui contract a fost ridicat artificial la suma halucinantă de 1,7 milioane de lei. Mai grav este că această sumă uriașă a fost justificată pentru un litigiu considerat fictiv, care ar putea apărea abia peste patru ani, în 2029. Toată această generozitate s-a desfășurat în contextul în care Curtea de Conturi a emis o opinie contrară asupra finanțelor Sectorului 6, descoperind investiții ținute fictiv în execuție de zeci de milioane de lei și debite neînregistrate. Într-o instituție cu o contabilitate haotică, plata unor onorarii masive către apropiați politici devine imposibil de justificat.
Însă influența și succesul financiar al firmei CMS nu se opresc la granițele administrației bucureștene. Suprapunerea de interese ajunge până la cel mai înalt nivel decizional al statului: Guvernul României. În timp ce Cristian Băcanu ocupa funcția de consilier onorific al vicepremierului Oana Gheorghiu, casa de avocatură la care lucra emitea o factură fulger către Cancelaria premierului demis, Ilie Bolojan.
Pentru doar opt zile de consultanță prestate la finalul lunii aprilie 2026, firma a încasat peste 95.000 de lei, echivalentul a aproximativ 19.000 de euro. Serviciile au vizat asistență în negocierea unor acorduri de cooperare industrială în cadrul programului european de apărare SAFE, program aflat la acea vreme în plină dezbatere parlamentară. Deși Oana Gheorghiu a negat categoric orice legătură, susținând că Băcanu o consilia pe probleme de guvernanță corporativă, iar Ilie Bolojan a respins acuzațiile de conflict de interese, situația rămâne profund problematică. Avem aceeași persoană gravitând în jurul conducerii Guvernului, în timp ce firma sa facturează zeci de mii de euro pentru programe guvernamentale.
Privind în ansamblu, tabloul este clar și îngrijorător. De la achiziții directe fragmentate și contracte umflate de paisprezece ori prin acte adiționale pe plan local, până la consultanță guvernamentală de mii de euro pe zi, banii publici par să urmeze cu precizie traseul prieteniilor și numirilor politice. Într-un stat transparent, aceste coincidențe ar trebui să declanșeze imediat verificări riguroase din partea instituțiilor abilitate asupra modului în care s-a ocolit mediul concurențial și asupra urgențelor care au justificat golirea bugetelor publice.
